Vreau să alerg şi totuşi stau pe loc
vreau să te uit dar mă gândesc la tine
vreau să râd şi totuşi plâng
vreau să plec dar tu mă strigi
vreau să zbor şi totuşi, fluturi mor
vreau să fug dar nu am picioare
vreau să mă vezi şi totuşi mă ascund
vreau să te am dar nu acum
vreau să te caut şi totuşi e prea mult fum
vreau să te gasesc dar nu am timp
vreau să fiu liberă şi totuşi tac
vreau să ţip dar mi-am pierdut vocea
vreau să adun lacrimi şi totuşi găsesc zâmbete
vreau să văd cerul dar sunt doar nori
vreau să simt ploaia şi totuşi văd curcubeul
vreau să mângâi liniştea dar nu o găsesc
vreau să am ziua de ieri dar totuşi văd doar amintirea de mâine
vreau să vezi prin ochii mei dar eşti doar tu acolo
vreau să aud bătăile dragostei şi totuşi ştiu că o să pleci
vreau să ating frumuseţea dar nu există
vreau să culeg bucurii şi totuşi sunt şi buruieni
vreau să am lumină dar eu sunt întunericul...

Noi, 2 copii, 1 suflet, străini, nord şi sud

Şcoală, început, colegi, profesori, curte, cunoscuţi, feţe noi, iubire trecute, sentimente ascunse, lacrimi, zâmbete....Începutul de an şcolar îmi trezeşte atâtea amintiri, şi nu spun aceasta doar ca să am ce scrie în articol, chiar nu intenţionez... inima îmi e bulversată de :

1. bucurie, îmi revăd colegii, normal, mi-a fost dor de ei...atâtea lucruri de spus, atât de puţin timp, vechi prietenii care se "actualizează" şi revin în prim-plan...
   
2. emoţie, profesori, teme, ore care par să nu se mai termine...
3. dar şi sentimente de iubire, pentru amintirile pe care mi le trezeşte începutul ,acelaşi început care a fost şi acum doi ani...
4. de asemenea furie, pentru tot ce am făcut, pentru atitudinea mea în acele momente, dezinteresul cu care priveam lucrurile, dar şi pentru tot ceea ce a fost şi nu mai e, zile de septembrie care au trecut...totul e schimbat, ochii lui nu mai zâmbesc pentru mine, nu mai strălucesc de iubire, nu acum...
5. dar totodată mă bântuie sentimente de mulţumire pentru Cel de sus, care a avut grijă să-mi ofere nişte clipe minunate, de neuitat, zile care au fost, şi sper că se vor repeta, cândva...pauze impregnate de zâmbetul lui, ore învâluite cu ochii lui albaştri, râsete pline de el...el pur şi simplu...chiar dacă s-a terminat, mulţumesc Cerului pentru că s-a întâmplat atunci, demult...şi îndrăznesc să sper că poate acele timpuri vor reveni , cândva...
6. mă învăluie sentimentul de "deja-vu",îmi revin toate momentele petrecute cu el , prima întâlnire în spatele fostei mele şcoli, timiditatea care mă stăpânea, ochii lui, vorbele rămase acolo, la intrarea în şcoală, lacrimile, zilele în care simţeam că totul e distrus, soarele de după furtună, soare ce dura atât de puţin, şi mereu ochii lui albaştri, nelipsiţi din amintiri şi din inima mea, melodiile noastre, zile de septembrie, clopoţelul de intrare, despărţiri, sărutul de împăcare, pierderea, lacrimi, lacrimi, lacrimi, scurte reveniri şi false speranţe, sentimente puse pe hârtie, suflet zgâriat, vise ce devin coşmaruri şi realităţi ce devin vise, praf, mult praf în jurul meu să mai pot zâmbi, vorbe răcite-n vânt , ea, ea care are acum tot ce am iubit eu cândva, 2 copii,1 suflet, străini, drumuri pustii ...toate acestea sunt prezente zi de zi , şi totuşi tu ai fost, s-a terminat ce ne lega candva, dragostea şi iubirea, au dispărut doar din inima ta.

New look

trecutul e trecut, prezentul e parte din el , şi viitorul depinde de prezent...

nimic nu mai poate fi
cum era odată
ce a fost frumos s-a dus
au rămas doar
vorbe
în vant de
septembrie
si iubiri prin
pauze
one love cu ochi albastri,

One life, one love...atât, nimic mai mult
prieteni, familie, străini
adolescenţă plină de zâmbete,
prima iubire, prima
şi ultima
lacrimi, despărţiri...
one life, one love,
încercări, singurătate
plină de iluzii,
vise,vise,vise
one life, one love...

dulce pustiu
amară goliciune, pleacă
nu înţeleg, de ce
vii mereu
aici, şi
îmi umpli inima de lacrimi
şi sufletul de
imagini,
imagini din trecut,
vreau doar să ştiu
că o să pleci...
dar sunt sigură că o
să te întorci

The sun dissapers, I can`t see anything because the tears flood my eyes, but the stars exist, and they are waiting to shine my life, a life without sun...

Was once upon a time two child, one heart, one love...and now only two strangers.

day of September, you and me, love and quarrels, and the most important, SHE

I hate this days, but I`m loving this days in the past, 2 years ago...

It is high time , we went to school....now

Nu pot să cred, am făcut-o ...nu credeam să fac asta vreodată ...deci să începem cu începutul...de când a început o telenovelă (nu dau nume, fără publicitate) am urmărit-o în fiecare seară, n-am pierdut niciun episod două luni de zile...şi azi mă uitam pe"net" şi din curiozitate am intrat pe youtube şi am căutat finalul:(( şi spre surprinderea mea, tot entuziasmul cu care urmăream în fiecare seară, povestea, a dispărut când am văzut ce se întamplă la final:( acum regret...dar asta e, poate îmi trece...deci acesta ar fi un aspect negativ al internetului, distruge visuri(exagerez)...

Timpul a rămas undeva în trecut, nu mai sunt eu...câteodată aş vrea să plutesc printre stele şi, să strălucesc cum o fac doar ele, deşi...acum îmi pare totul străin, faţa din oglindă care se holbează la mine, pozele din cameră, praful din spatele televizorului...chiar şi poza lui îmi e străină, oare ei sunt ochii albaştri pe care îi iubeam cândva atât de mult?...cineva să-mi spună cine sunt, m-am pierdut în izvorul timpului şi rătăcesc prin pădurea amintirilor...sunt atât de multe drumuri, am timp să merg prin toate? ...uite, curcubeul îmi zâmbeşte de după nori şi o rază de speranţă îmi inundă inima, chiar e posibil?... nu, visez, ştiu ca visez, iar mâine când mă voi trezi totul va fi doar o nouă amintire, o amintire cu ochi albaştri.

în această zi, am atins fericirea, i-am simţit parfumul, mirosea exact ca el, am atins-o, era exact ca pielea lui, am îmbrăţişat-o, era chiar el... si ceva ciudat, nu era un vis, erau chiar ei, acei ochi albaştri...

Te las să pleci , dar vino înapoi... priveşte înainte, dar nu mă uita...iubeşte chiar şi ploaia, dar nu ca pe mine... numără toate zâmbetele care le-ai împărţit dar eu mereu o să am cu o lacrimă în plus...

Timpul a rămas în urma mea, amintiri ce-au trecut au rămas în necunoscut ...tu eşti departe acum de mine...ai lăsat un suflet cald, departe de tine, dar poate într-o zi ne vom regăsi, acum totul pare schimbat , mi-e atât de greu să cred dar totuşi e adevărat, viaţa merge înainte, dar tot ceea ce simt acum mi-e atât de greu să exprim în cuvinte....

La mulţi ani Laura!!!!:*

Aş vrea ....mai multe, un soare propriu, câteva stele pentru zilele înnorate, 10 g de lacrimi, 2 kg de zâmbete, 2 ochi albaştri, 45 g de vânt să-mi şteargă lacrimile de pe faţă, un gel de duş cu aromă de fericire, un ruj cu nuanţă de dragoste, un rimel culoarea zâmbetului tău, un fond de ten nuanţa fericirii din ochii tăi.

Mai stai, fii poarta mea de rai....

iubirea e o picătura de apa varsata din cupa din care bea doar Dumnezeu....

Uşor uşor m-ai făcut să te ador ...