nu poti sa treci prin viata fara sa nu te lovesti macar o data de o piedica, important nu e sa o ocolesti , ci sa te ridici, sa-ti revi dupa cazatura si sa mergi mai departe...vreau sa cred ca asta e adevarata esenta a vietii...ne petrecem mare parte din existenta incercand sa-i facem pe ceilalti fericiti, dar niciodata n-o sa gasim fericirea, daca nu suntem impacati cu noi insine, mai intai sa fim noi fericiti iar apoi putem sa raspandim in jur acest sentiment... chiar daca iti dai toata silinta, iti sacrifici orice pentru altii, ei niciodata n-o sa fie multumiti, daca tu nu sti sa-i induci aceasta traire...e ciudat, noi oamenii credem exact opusu, dar intotdeauna o sa fie o persoana care sa ne dea un sfat, ceva, o vorba buna...sau pur si simplu o persoana care sa ne deschida ochii, desi in cele mai multe cazuri, noi nu avem ochi sa vedem(in unelel situati) decat drumul din fata, nu ne mai uitam in dreapta sau in stanga. Eu acum spun ca e gresit, dar de fapt, asa fac si eu...nu stiu sa ascult ratiunea, ma las condusa de simtire(cum era cartea aceea de Jane Austen "Ratiune si simtire"<>) desi am atatea exemple clare ca nu este bine(sunt constienta) am exemplu chiar din experienta mea trecuta...dar asta e ceva ce nu pot sa inteleg, daca am mai gresit o data cu aceiasi chestie, de ce trebuie sa mai gresesti din nou si a doua oara?